Tratamentul leziunilor cutanate

Tratamentul leziunilor cutanate cuprinde evaluarea și îndepărtarea sau tratarea diverselor formațiuni și modificări ale pielii. Multe dintre aceste leziuni sunt benigne și deranjează mai ales prin aspect, prin iritația la frecare sau prin faptul că se agață de haine. Altele trebuie îndepărtate și analizate pentru a li se stabili natura exactă.

Înainte de orice tratament, leziunea este evaluată de medicul dermatolog, inclusiv prin dermatoscopie. La Detalii Med, în Baia Mare, evaluarea și tratamentul sunt realizate de Dr. Alina Perța, medic primar dermatovenerolog, și de Dr. Greta Jurj, medic specialist dermatovenerolog.

Tratamentul se adresează persoanelor care au, de exemplu:

• negi pe mâini, tălpi sau alte zone;
• excrescențe mici și moi pe gât, la axile sau pe pleoape, cunoscute ca fibroame moi;
• keratoze seboreice, leziuni maronii, ușor reliefate, frecvente după o anumită vârstă;
• keratoze actinice, zone aspre pe pielea expusă mult timp la soare;
• chisturi, milia sau alte formațiuni mici;
• alunițe sau formațiuni care trebuie îndepărtate din motive medicale ori estetice.

Orice leziune nouă, care crește, sângerează, se ulcerează sau nu se vindecă trebuie arătată medicului cât mai curând.

Majoritatea leziunilor benigne pot fi îndepărtate sau tratate cu un rezultat estetic bun, de obicei printr-o procedură scurtă, ambulatorie. Pentru leziunile îndepărtate chirurgical, examenul histopatologic confirmă diagnosticul și arată dacă leziunea a fost îndepărtată complet.

Orice îndepărtare a unei leziuni poate lăsa o urmă, de exemplu o cicatrice fină sau o zonă mai deschisă ori mai închisă la culoare. Negii și unele leziuni pot reapărea, chiar după un tratament corect. Leziunile cu aspect suspect nu se tratează prin metode care le distrug fără analiză, ci se îndepărtează și se trimit la examen histopatologic.

Medicul întreabă de când există leziunea, dacă s-a modificat, dacă doare, mănâncă sau sângerează și dacă pacientul a mai avut leziuni asemănătoare. Sunt importante și bolile asociate, tratamentele cu anticoagulante sau antiagregante, alergiile, inclusiv la anestezice, și tendința de a face cicatrici îngroșate.

După examinarea clinică și dermatoscopică, medicul explică diagnosticul probabil și recomandă metoda potrivită. Pacientul este informat despre beneficii, riscuri, alternative și îngrijirea de după procedură, iar înaintea intervenției semnează un consimțământ informat.

Metoda se alege în funcție de tipul, mărimea și localizarea leziunii. Variantele uzuale includ:

• excizia chirurgicală, cu sutură, urmată de examen histopatologic, pentru alunițe, chisturi sau leziuni care trebuie analizate;
• excizia tangențială sau chiuretajul, pentru unele leziuni superficiale;
• crioterapia, adică aplicarea de frig intens, pentru negi sau keratoze;
• electrocauterizarea, pentru fibroame moi și alte leziuni mici.

Procedura se face, de obicei, ambulatoriu și durează între câteva minute și aproximativ o jumătate de oră, în funcție de leziune. Zona este curățată și dezinfectată, iar la final se aplică un pansament. Când este cazul, fragmentul îndepărtat este trimis la laborator pentru examen histopatologic.

Pentru excizii, excizia tangențială și electrocauterizare se folosește, de obicei, anestezia locală, prin injectarea unui anestezic în jurul leziunii. La administrare se simt o înțepătură și o senzație scurtă de usturime, apoi zona devine insensibilă. Crioterapia se face, în general, fără anestezie, iar pacientul poate simți o senzație de frig intens sau de arsură, de scurtă durată.

Pacientul se poate întoarce, de obicei, la activitățile obișnuite în aceeași zi. Zona tratată se îngrijește după indicațiile medicului: pansamentul se păstrează curat și uscat, iar în primele zile se evită efortul intens dacă leziunea a fost suturată.

Firele de sutură se scot, în funcție de zonă, de obicei după aproximativ 7–14 zile. După crioterapie sau electrocauterizare se pot forma bășici sau cruste, care se vindecă, în mod obișnuit, în una–trei săptămâni. Cicatricea trebuie protejată de soare câteva luni.

Riscurile sunt, în general, reduse, dar trebuie cunoscute: sângerare, infecție, durere ușoară după procedură, vindecare întârziată, cicatrice vizibilă sau îngroșată, modificări de culoare ale pielii în zona tratată și reapariția leziunii.

Riscul de cicatrice depinde de mărimea și localizarea leziunii, de metoda folosită și de felul în care se vindecă pielea fiecărei persoane. Pacientul trebuie să contacteze medicul dacă apar roșeață care se extinde, căldură locală, secreții, febră sau o sângerare care nu se oprește.

Leziunea este, de obicei, îndepărtată într-o singură ședință, dar negii sau keratozele pot necesita mai multe aplicări de crioterapie, la interval de câteva săptămâni. Rezultatul examenului histopatologic este disponibil, în mod obișnuit, după câteva zile până la câteva săptămâni și se discută la control.

Cicatricea se maturizează treptat și devine mai puțin vizibilă în decurs de câteva luni până la un an. Aspectul final depinde de zona tratată și de modul de vindecare al fiecărei persoane.

Formațiunile pielii pot fi îndepărtate sau tratate, de obicei, prin proceduri scurte, ambulatorii. Pasul esențial este evaluarea dermatologică înainte de tratament, pentru a alege metoda potrivită și pentru a nu trece cu vederea o leziune care trebuie analizată. Leziunile îndepărtate chirurgical se trimit, la nevoie, la examen histopatologic.