Tratamentul acneei și cicatricilor post-acneice

Tratamentul acneei și al cicatricilor post-acneice cuprinde măsurile medicale prin care se controlează acneea activă și se îmbunătățește aspectul pielii afectate de leziunile vechi. Acneea este o afecțiune inflamatorie a foliculului pilosebaceu, care se manifestă prin puncte negre și albe, papule, pustule și, în formele mai severe, noduli sau chisturi.

Planul de tratament se stabilește individual, în funcție de tipul și severitatea acneei, vârsta pacientului și răspunsul la tratamentele anterioare. La Detalii Med, în Baia Mare, evaluarea și tratamentul sunt realizate de Dr. Alina Perța, medic primar dermatovenerolog, și de Dr. Greta Jurj, medic specialist dermatovenerolog, cu activitate și în dermatologia estetică.

Tratamentul se adresează adolescenților și adulților care au:

• acnee activă pe față, piept sau spate, de la forme ușoare până la forme severe;
• acnee apărută sau agravată la vârsta adultă, inclusiv acnee cu componentă hormonală;
• pete roșii sau maronii rămase după leziunile inflamate;
• cicatrici post-acneice adâncite sau, mai rar, îngroșate;
• acnee care nu s-a ameliorat cu produsele folosite până acum.

Tratamentul cicatricilor începe, de obicei, după ce acneea activă este sub control.

În majoritatea cazurilor, acneea poate fi controlată cu un tratament corect și urmat constant. Tratamentul început din timp reduce riscul de cicatrici noi. Petele rămase după acnee se estompează, de regulă, în timp, iar procesul poate fi grăbit cu un tratament potrivit și cu protecție solară.

Cicatricile post-acneice pot fi ameliorate vizibil, dar de obicei nu pot fi îndepărtate complet. Scopul este îmbunătățirea texturii și reducerea adâncimii cicatricilor. Acneea poate reapărea după oprirea tratamentului, motiv pentru care este nevoie adesea de un tratament de întreținere.

Medicul discută cu pacientul despre vechimea acneei, zonele afectate, tratamentele folosite anterior și efectul lor, rutina de îngrijire a pielii și produsele cosmetice aplicate. La paciente sunt importante și ciclul menstrual, o sarcină în curs sau planificată și metoda de contracepție, deoarece unele tratamente nu pot fi folosite în aceste situații.

După examinarea pielii, medicul stabilește tipul și severitatea acneei, identifică cicatricile și tipul lor și poate recomanda analize de sânge, de exemplu analize hormonale, atunci când există semne care le justifică.

Tratamentul acneei active se alege în funcție de severitate și poate include:

• tratamente locale, sub formă de creme sau geluri cu substanțe care reduc inflamația, bacteriile și blocarea porilor;
• tratamente orale, de exemplu antibiotice pe perioade limitate sau, în anumite cazuri la femei, tratamente hormonale;
• în formele severe sau rezistente, retinoizi orali, administrați sub supraveghere medicală strictă și cu analize periodice;
• proceduri în cabinet, cum ar fi peelingurile chimice sau curățarea medicală a leziunilor, ca adjuvant al tratamentului.

Pentru cicatrici, medicul poate recomanda, după caz, peelinguri chimice, microneedling, proceduri bazate pe energie sau tehnici adaptate unui anumit tip de cicatrice. Tipul de tehnologie se alege la consultație, în funcție de indicație. De obicei, sunt necesare mai multe ședințe, la interval de câteva săptămâni.

Tratamentele locale și orale nu necesită anestezie. Pentru unele proceduri de corectare a cicatricilor, cum ar fi microneedling-ul sau procedurile bazate pe energie, se poate aplica pe piele o cremă anestezică, de obicei cu 30–60 de minute înainte. Senzația resimțită în timpul procedurii este, în general, bine tolerată, dar diferă de la o persoană la alta.

Tratamentele locale pot produce, în primele săptămâni, uscăciune, roșeață sau descuamare ușoară, care se reduc de obicei pe măsură ce pielea se adaptează. Medicul recomandă produse de curățare blânde, o cremă hidratantă potrivită și protecție solară zilnică.

După procedurile pentru cicatrici, pielea poate fi roșie, ușor umflată sau sensibilă câteva zile, în funcție de procedură. În această perioadă se evită expunerea la soare, manipularea pielii și, după indicația medicului, machiajul.

Riscurile depind de tratamentul ales. Tratamentele locale pot cauza iritație, uscăciune sau sensibilitate la soare. Antibioticele orale pot avea efecte digestive sau alte reacții adverse. Retinoizii orali au efecte adverse cunoscute, cum ar fi uscăciunea buzelor și a pielii, și nu se administrează în sarcină, deoarece pot afecta grav fătul; de aceea, la femei este obligatorie o contracepție eficientă pe toată durata tratamentului și o perioadă după încheierea lui.

Procedurile pentru cicatrici pot determina roșeață prelungită, pete pigmentare, mai ales la tenurile mai închise la culoare, infecții sau, rar, agravarea unor cicatrici. Medicul discută aceste riscuri înainte de fiecare procedură.

Tratamentul acneei necesită răbdare. O ameliorare se observă, de obicei, după 6–12 săptămâni de tratament urmat corect, iar în primele săptămâni pielea poate părea temporar mai iritată. Tratamentul cu retinoizi orali durează, în mod obișnuit, câteva luni.

În cazul cicatricilor, rezultatele apar treptat, pe parcursul mai multor ședințe și în lunile de după, pe măsură ce pielea se remodelează. Gradul de ameliorare variază în funcție de tipul și adâncimea cicatricilor și de răspunsul fiecărui pacient.

Acneea este o afecțiune medicală care poate fi controlată în majoritatea cazurilor cu un tratament adecvat, stabilit de medicul dermatolog. Tratamentul început din timp reduce riscul de cicatrici. Cicatricile existente pot fi ameliorate prin proceduri alese în funcție de tipul lor, de obicei în mai multe ședințe. Planul potrivit se stabilește la consultație.