Tratamentul chirurgical al sindromului de tunel carpian

Sindromul de tunel carpian apare atunci când nervul median, care trece prin încheietura mâinii printr-un canal îngust numit tunel carpian, este comprimat. Acoperișul acestui canal este format de ligamentul transvers al carpului, o bandă fibroasă rezistentă.

Tratamentul chirurgical constă în decompresia nervului median: chirurgul secționează ligamentul transvers al carpului, astfel încât canalul se lărgește și presiunea asupra nervului scade. La Detalii Med, în Baia Mare, intervenția este efectuată de Dr. Marius Pruna și Dr. Valeria Pruna.

Intervenția se adresează pacienților cu simptome tipice de tunel carpian, care persistă sau se agravează:

• amorțeală și furnicături în police, index, mediu și o parte din inelar, mai ales noaptea sau dimineața;
• treziri din somn cu senzația de mână „amorțită”, care trece după scuturarea mâinii;
• slăbiciune la prindere, scăparea obiectelor, dificultate la mișcările fine;
• simptome care nu se ameliorează suficient cu măsurile conservatoare recomandate de medic.

Indicația operatorie se stabilește individual, în funcție de durata și severitatea simptomelor și de rezultatul investigațiilor.

Decompresia nervului median urmărește oprirea compresiei și, de obicei, ameliorează amorțeala și furnicăturile, în special simptomele nocturne. Mulți pacienți observă o îmbunătățire în primele zile sau săptămâni.

Operația nu poate repara întotdeauna complet un nerv afectat de mult timp. Dacă există o compresie veche, cu pierderea sensibilității sau cu slăbirea mușchilor de la baza policelui, recuperarea poate fi parțială și mai lentă. De asemenea, intervenția nu tratează amorțeala cauzată de alte afecțiuni, cum ar fi problemele coloanei cervicale sau neuropatiile generale; de aceea diagnosticul corect este esențial.

La consultație, medicul discută cu pacientul despre simptome, debutul lor, activitățile care le agravează și bolile asociate. Urmează examinarea mâinii: sensibilitatea degetelor, forța de prindere, aspectul mușchilor și testele clinice specifice.

Diagnosticul se sprijină și pe investigații, la indicația medicului, de exemplu electromiografia, care arată cât de afectată este conducerea prin nerv. Pacientul este întrebat despre tratamentele urmate, alergii și medicamente, în special cele care influențează coagularea. La final, medicul explică dacă operația este potrivită, cum se desfășoară și ce se poate aștepta în mod realist.

Intervenția se face de obicei în regim de zi. După pregătirea și dezinfectarea zonei, chirurgul practică o incizie la baza palmei, identifică ligamentul transvers al carpului și îl secționează, protejând nervul median și structurile din jur.

Plaga se închide cu fire de sutură, iar mâna se acoperă cu un pansament. Durata operației este, de regulă, scurtă, orientativ sub o oră, în funcție de caz. Pacientul pleacă de obicei acasă în aceeași zi, cu indicații scrise pentru îngrijire.

Operația se efectuează, de obicei, cu anestezie locală sau regională, care amorțește doar mâna sau brațul. Pacientul rămâne treaz, dar nu ar trebui să simtă durere în timpul intervenției, ci cel mult presiune sau atingere. Tipul de anestezie se alege la consultație, în funcție de caz și de preferințele discutate cu medicul.

După operație, mâna se ține ridicată în primele zile pentru a reduce umflătura. Mișcarea ușoară a degetelor este, de obicei, încurajată de la început, pentru a preveni rigiditatea. Disconfortul se controlează în general cu analgezicele recomandate de medic.

• pansamentul se schimbă și plaga se controlează la intervalele stabilite;
• firele se scot, orientativ, după aproximativ 10–14 zile;
• activitățile ușoare se reiau treptat, iar efortul cu mâna și prinderea puternică se reiau după câteva săptămâni, în funcție de evoluție și de tipul de muncă;
• sensibilitatea în zona cicatricei poate persista o perioadă.

Ca orice intervenție chirurgicală, operația de tunel carpian are riscuri, în general rare. Printre ele se numără:

• sângerare, hematom sau infecție la nivelul plăgii;
• sensibilitate sau durere la nivelul cicatricei ori la baza palmei, care se reduce de obicei în timp;
• rigiditate, umflătură sau scăderea temporară a forței;
• leziuni ale nervilor sau vaselor din zonă, rare;
• ameliorare incompletă sau reapariția simptomelor;
• sindrom dureros regional complex, o complicație rară.

Medicul explică riscurile în detaliu la consultație, în funcție de situația fiecărui pacient.

Simptomele nocturne se ameliorează adesea primele, uneori chiar din primele zile. Recuperarea sensibilității și a forței de prindere este mai lentă și poate dura de la câteva săptămâni la câteva luni, mai ales atunci când compresia a fost veche sau severă.

Cicatricea se maturizează în decurs de câteva luni, devenind de obicei mai puțin vizibilă și mai puțin sensibilă. Evoluția este urmărită la controalele programate.

Tratamentul chirurgical al sindromului de tunel carpian eliberează nervul median prin secționarea ligamentului transvers al carpului. Se face de obicei cu anestezie locală sau regională, cu plecare acasă în aceeași zi. Rezultatul depinde mult de cât de afectat era nervul înainte de operație, de aceea evaluarea la timp are importanță. Indicația, investigațiile necesare și planul de recuperare se stabilesc la consultația de la Detalii Med.