Lipofilling: transfer de grăsime proprie

Lipostructura folosește țesut adipos propriu, prelucrat după recoltare și transferat în cantități mici în față, sâni, fese, gambe sau alte zone cu indicație.

Procedura, cunoscută și ca lipofilling sau grefare de grăsime, are două etape: recoltarea grăsimii dintr-o zonă în care există în exces, de exemplu abdomenul sau coapsele, și reinjectarea ei acolo unde este nevoie de volum. Pentru că se folosește țesut propriu, riscul de reacție alergică sau de respingere este foarte redus. Transferul poate fi folosit pentru corectarea asimetriilor, a unor depresiuni sau a pierderii de volum. La Detalii Med, în Baia Mare, procedura este realizată de Dr. Marius Pruna și Dr. Valeria Pruna, medici chirurgi plasticieni.

Poate fi potrivită când există suficient țesut donor și se dorește o corecție de volum moderată, folosind material autolog.

De obicei, este luată în considerare pentru:

• pierderea de volum la nivelul feței, odată cu vârsta;
• asimetrii sau depresiuni ale conturului, inclusiv după liposucții anterioare;
• corecții moderate de volum la sâni, fese sau gambe;
• pacienți care preferă țesutul propriu în locul unui material sintetic.

La persoanele foarte slabe, cantitatea de grăsime disponibilă poate fi insuficientă pentru corecția dorită.

Poate îmbunătăți volumul și conturul, dar o parte din grăsime se resoarbe imprevizibil. Nu poate garanta un volum exact și uneori necesită ședințe suplimentare.

Transferul de grăsime oferă de obicei o corecție moderată și un aspect natural la palpare. Nu poate produce o creștere mare de volum într-o singură etapă, nu corectează laxitatea importantă a pielii și nu ridică un sân lăsat. Dacă greutatea se modifică semnificativ, se poate modifica și volumul grăsimii transferate.

Consultația evaluează zonele donor, calitatea țesuturilor, volumul necesar, asimetriile și riscurile specifice regiunii receptoare.

Medicul discută obiectivul pacientului, istoricul medical, medicația, fumatul și eventualele intervenții anterioare. Pentru transferul la nivelul sânilor se discută și istoricul investigațiilor mamare; poate fi recomandată o investigație imagistică înainte de procedură, iar la examinările viitoare medicul radiolog trebuie informat despre transferul efectuat. Se explică faptul că pot fi necesare mai multe ședințe și că gradul de integrare a grăsimii variază.

Grăsimea este aspirată delicat, procesată și injectată în tuneluri fine pentru o distribuție uniformă și o vascularizare cât mai bună.

Recoltarea se face prin liposucție cu canule fine și presiune redusă, pentru a proteja celulele grase. Grăsimea este apoi separată de lichide și de resturile celulare. Reinjectarea se face cu canule subțiri, în cantități mici, distribuite în mai multe straturi, deoarece grăsimea are nevoie de contact cu țesuturi bine vascularizate pentru a se integra. În anumite zone, cum ar fi fesele, grăsimea se injectează doar în stratul de sub piele, din motive de siguranță. Durata depinde de numărul de zone și de volumul transferat.

Anestezia depinde de suprafețele tratate și poate varia de la locală cu sedare la anestezie generală.

Corecțiile mici, de exemplu la nivelul feței, se pot face adesea cu anestezie locală, eventual asociată cu sedare. Transferurile de volum mai mare se fac de obicei sub anestezie generală. Decizia se ia după evaluarea preanestezică.

Există edem și echimoze atât în zona de recoltare, cât și în cea tratată. Presiunea directă asupra zonei receptoare poate fi restricționată temporar.

• Zona donor se îngrijește ca după o liposucție, de obicei cu îmbrăcăminte compresivă.
• Zona în care s-a injectat grăsimea nu se masează și nu se comprimă în primele săptămâni, pentru a nu afecta integrarea țesutului.
• După transferul în fese, statul pe șezut poate fi limitat o perioadă, conform indicațiilor.
• Umflătura facială scade, orientativ, în una-două săptămâni, iar în zonele mari poate dura mai mult.
• Activitatea fizică intensă se reia treptat, cu acordul medicului.

Riscurile includ infecție, chisturi, calcificări, necroză grasă, asimetrie, neregularități, resorbție excesivă și complicații specifice injectării în anumite zone.

Necroza grasă poate apărea sub forma unor noduli fermi, care uneori se resorb, iar alteori necesită investigații sau tratament. La nivelul sânilor, calcificările pot fi vizibile la examinările imagistice și trebuie diferențiate de alte modificări, motiv pentru care medicul radiolog trebuie informat. Injectarea accidentală într-un vas de sânge este o complicație rară, dar serioasă, al cărei risc este redus prin tehnică atentă și alegerea planului corect. În zona donor pot apărea neregularități de contur, ca după o liposucție.

Volumul este inițial accentuat de edem. Rezultatul stabil se apreciază după câteva luni, când țesutul transferat care s-a integrat rămâne relativ durabil.

În primele săptămâni, zona poate părea mai plină decât va fi rezultatul final, deoarece edemul se retrage, iar o parte din grăsime se resoarbe. De obicei, volumul se stabilizează orientativ în trei până la șase luni. Dacă rezultatul nu este suficient, se poate discuta o nouă ședință după această perioadă. Grăsimea integrată se comportă ca țesutul adipos propriu: crește sau scade odată cu greutatea corporală, iar procesul natural de îmbătrânire continuă.

Transferul de grăsime autologă folosește țesutul propriu pentru refacerea volumului și corectarea conturului, cu un aspect de obicei natural. O parte din grăsime se resoarbe, astfel încât volumul final nu poate fi garantat și uneori sunt necesare mai multe ședințe. Zonele donor și receptoare, volumul și tipul de anestezie se stabilesc individual, la consultație.