Corecția sânului tuberos

Sânul tuberos este o anomalie de dezvoltare a sânului, care devine vizibilă de obicei în adolescență, odată cu creșterea sânilor. Baza sânului este îngustă, pliul de sub sân (pliul submamar) este situat mai sus decât în mod obișnuit, iar țesutul mamar pare împins spre areolă. Areola este adesea lărgită și proeminentă, ca și cum ar fi „herniată”. Frecvent, cei doi sâni sunt asimetrici, ca formă sau ca volum.

Corecția sânului tuberos este o intervenție de chirurgie plastică prin care se remodelează glanda mamară, se coboară pliul submamar și se reduce areola. De multe ori, pentru volum și formă, se asociază un implant mamar sau un transfer de grăsime proprie. La Detalii Med, în Baia Mare, corecția este efectuată de Dr. Marius Pruna și Dr. Valeria Pruna.

Intervenția se adresează persoanelor care au sâni cu aspect tuberos și care sunt deranjate de forma, volumul sau asimetria lor. Gradul anomaliei diferă mult de la o pacientă la alta: unele au doar o bază ușor îngustă, altele au modificări evidente la unul sau la ambii sâni.

Este important ca dezvoltarea sânilor să fie încheiată, iar pacienta să fie într-o stare generală de sănătate bună. Momentul potrivit se discută individual cu medicul. Aspectul tuberos poate avea și un impact asupra încrederii în sine, iar acest lucru poate fi discutat deschis la consultație.

Corecția poate lărgi baza sânului, poate coborî pliul submamar, poate reduce areola și proeminența ei și poate îmbunătăți simetria. Prin implant sau transfer de grăsime, poate adăuga volum acolo unde lipsește.

Intervenția nu poate crea doi sâni perfect identici, deoarece de la început țesuturile pot fi diferite. În formele mai accentuate, rezultatul poate fi o îmbunătățire importantă, dar nu un sân identic cu unul fără anomalie. Uneori sunt necesare etape suplimentare, de exemplu un nou transfer de grăsime pentru ajustări.

La consultație, medicul examinează sânii și apreciază lățimea bazei, poziția pliului submamar, dimensiunea areolei, volumul de țesut și diferențele dintre cei doi sâni. Discută cu pacienta ce o deranjează și ce rezultat își dorește.

Pe baza examinării, medicul propune planul de corecție: dacă este nevoie de implant, de transfer de grăsime sau de o combinație, ce tip de incizii sunt necesare și dacă tratamentul se poate face într-o singură etapă. Se discută și analizele înainte de operație, anestezia și perioada de recuperare. La nevoie, se poate recomanda o evaluare imagistică a sânilor.

Intervenția se adaptează fiecărui caz. De obicei, chirurgul folosește o incizie în jurul areolei, prin care poate reduce și diametrul acesteia. Glanda mamară, care este strânsă la bază, este eliberată și remodelată, astfel încât să se poată întinde pe o suprafață mai largă. Pliul submamar este coborât la un nivel mai potrivit.

Atunci când volumul este insuficient, se poate plasa un implant mamar. O altă variantă, sau o completare, este transferul de grăsime: grăsimea este recoltată prin liposucție dintr-o zonă a corpului, prelucrată și injectată în sân pentru a umple și a modela. Durata intervenției este, de obicei, de una până la trei ore.

Corecția sânului tuberos se efectuează de regulă sub anestezie generală, administrată de medicul anestezist, după o evaluare preanestezică.

După intervenție, sânii pot fi umflați, sensibili și cu echimoze în primele zile. Disconfortul se controlează, de obicei, cu medicația recomandată. Pacienta poartă un sutien medical pentru perioada indicată de medic. Dacă s-a făcut transfer de grăsime, zona din care a fost recoltată poate fi și ea umflată și sensibilă.

Activitățile ușoare se reiau, de obicei, după aproximativ o săptămână. Efortul fizic intens și sportul se reiau treptat, în general după patru până la șase săptămâni, cu acordul medicului. Controalele postoperatorii sunt importante pentru urmărirea vindecării.

Riscurile se discută la consultație și includ:

• sângerare, hematom, infecție sau serom;
• cicatrici în jurul areolei mai vizibile sau lărgite în timp;
• modificări ale sensibilității mameloanelor;
• asimetrie persistentă sau recidiva parțială a formei tuberoase;
• la implant: contractură capsulară, deplasare;
• la transferul de grăsime: resorbția unei părți din grăsime, noduli sau chisturi;
• riscuri legate de anestezie.

Uneori pot fi necesare retușuri ulterioare.

Schimbarea formei se observă după operație, dar rezultatul final se conturează în câteva luni, pe măsură ce umflătura scade și țesuturile se așază. Dacă s-a folosit grăsime proprie, o parte din aceasta se resoarbe în primele luni, iar volumul se stabilizează de obicei după aproximativ trei până la șase luni.

Cicatricile se estompează treptat, de-a lungul unui an sau mai mult. Rezultatul poate fi influențat de variațiile de greutate, sarcini și trecerea timpului.

Sânul tuberos este o anomalie de dezvoltare care poate fi corectată prin remodelarea glandei, coborârea pliului submamar și reducerea areolei, adesea cu implant sau transfer de grăsime. Planul se stabilește individual, la consultație, în funcție de forma și volumul fiecărui sân, iar așteptările realiste sunt esențiale.